DOI: http://doi.org/10.47743/jss-2022-68-3-16

Rezumat: Conform datelor statistice, în Republica Moldova, numărul entităţilor care s‑au declarat insolvabile a crescut simţitor. Astfel, dacă în anul 2016 au fost declaraţi insolvabili 673 de agenţi economici, atunci numai în primul trimestru al anului 2022, numărul acestora s‑a ridicat la 2968. În toate ţările lumii, indiferent de nivelul şi gradul de dezvoltare al economiei acestora, există şi se manifestă un aşa fenomen cum este insolvabilitatea. Este un lucru evident că o persoană fizică sau juridică ar putea deveni insolvabilă din motivul excesului de datorii sau a lipsei lichidităţilor. În unele cazuri însă, se constată că insolvabilitatea survine din motiv că antreprenorii nu sunt în stare să‑şi administreze afacerea sau aceştia, intenţionat, prin acţiuni ilicite provoacă starea economică defectuoasă a firmei. Drept consecinţă, dificultăţile economico‑financiare ale unei întreprinderi pot avea efectul negativ „domino” de a atrage colapsul financiar al partenerilor de afaceri. Considerăm că legislaţia Republicii Moldova oferă instrumente suficiente pentru ca administratorul autorizat şi Serviciul Fiscal de Stat să aibă posibilitatea, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate de a identifica infracţini săvârșite de debitor până şi după intentarea procedurii de insolvabilitate. Totodată, ne permitem să presupunem că depistarea infracţiunii de insolvabilitate în Republica Moldova este un fenomen rar întâlnit deoarece ne ciocnim cu problema lipsei de instruire profesională şi specializare în domeniul dat a organelor de urmărire penală, competenţa în examinarea acestor infracţiuni revenind oganelor generale ale Ministerului Afacerilor Interne, conform art. 266 din Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova. Or, infracţiunea de insolvabilitate (fictivă şi intenţionată), fiind o infracţiune economică, necesită cunoştinţe vaste în domeniul financiar‑contabil, a legislaţiei civile, în materie de insolvabilitate, etc., pentru asigurarea instrumentară a investigaţiilor strategice complexe după experienţa statelor Uniunii Europene. Prin urmare, este important ca structurile de urmărire penală care investighează infracţiunile economice în general şi infracţiunile în domeniul insolvabilităţii în special, să dispună de un randament ridicat, prin utilizarea deplină a capacităţilor instituţionale şi profesionale.

Cuvinte‑cheie: insolvabilitate, întreprinzător, pedeapsă, agent economic, proprietate, reglementare, pericol social, scop de acaparare, atribuţii, apreciere juridică, infracţiune

Referințe

Floroiu M., Otovescu C., „Consideraţii privind falimentul internaţional. Moratoriul şi concordatul la nivel European” în Revista de Ştiinţe Juridice, nr. 1‑2/2005, pp. 209‑213

Piterschi E., „Examinarea laturii obiective a infracţiunii de falsificare a probelor într‑un proces penal în corespundere cu prevederile Codului Penal al Republicii Moldova” în volumul Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Teoria şi practica administrării publice”, Chişinău, 2020, p. 256

Ulianovshi X., Sîli V., „Unele aspecte ale laturii obiective a infracţiunii cu caracter terorist” în Studii juridice universitare, nr. 1‑2/2018

Stati V., „Infracţiunile legate de insolvabilitate: implicaţiile adoptării Legii insolvabilităţii”, nr. 149/2012, în Revistă Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova, Tom 63, nr. 3/2013

Большой юридический словарь. / Под редакцией Сухарева А. Я., Зорькина В. Д., Крутских В. Е. Изд. ИНФРА‑М. М., 1999

Гаухман Л. Д., Максимов С. В. Преступления в сфере экономической деятельности. / Учебно‑консультационный Центр ЮрИнфоР. М., 1998

Игошин А. В. Уголовно‑правовые проблемы квалификации преступлений, связанных с банкротством. Автореферат диссертации кандидата юридических наук. Екатеринбург, 2004

Клепицкий И. А. Банкротство как преступление в современном уголовном праве. // Государство и право, №11/1997

Кондрашина И. А. Ответственность за преднамеренное и фиктивное банкротство по уголовному законодательству России и зарубежных стран. Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Казань, 2006

Можайская Л. Какие действия свидетельствуют о преднамеренном банкротстве? // Российская юстиция, №6/2001

Талан М. В. Преступления в cфере экономической деятельности. Казань, 1997

Тимербулатов А. Х. Защита прав кредиторов в уголовном законодательстве Австрии, ФРГ и Швейцарии. Государство и Право, №3/1994, с. 95

Уголовное право. Особенная часть: Учебник. / Под pед. А. И. Рарога. Изд. Юристъ. М., 2001.

Яни П. С. Криминальное банкротство. Статья вторая. Банкротство преднамеренное и фиктивное. / Законодательство. №3/2000

Яни П. С. Уголовно‑правовые средства противодействия криминальному переделу собственности. // Закон, №8/2003