DOI: 10.47743/jss-2022-68-4-13
Rezumat: Pentru a putea fi folosite ca mijloc de probă în procesul penal, obiectele ce conţin în structura lor sau poartă urme pe suprafaţa lor în legătură cu infracţiunea săvârşită, înscrisurile ori valorile de orice fel trebuie să intre în posesia organului judiciar printr‑un mijloc procesual legal. Percheziţia reprezintă procedeul probatoriu prin intermediul căruia sunt căutate si ridicate obiecte sau înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă in procesul penal. Efectuarea unei percheziţii se raportează la natura şi particularităţile locului. Percheziţia poate fi corporala, asupra vehiculelor si domiciliara.
Cuvinte‑cheie: percheziţie, obiecte, infracţiune, făptuitor, infracţiune, faptă, înscrisuri
Referințe
Bianu E., Tactica şi tehnica percheziţionării, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1941
Ciopraga A., Criminalistica. Elemente de tactică, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, Facultatea de Drept, ediţia 1986
Lorincz A. L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015
Moise A. C., Stancu E., Criminalistica‑Elemente de tehnică şi de tactică a investigării penale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2020
Neagu I., Drept procesual penal. Tratat, Editura Global Led, Bucureşti, 2002
Olteanu G. I., Tactică criminalistică, Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2009
Stancu E., Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucureşti, 1997
Udroiu M., Procedură penală ‑ Partea generală, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2014