DOI: 10.47743/jss-2022-68-4-15

Rezumat: Încă din anul 2009, când Academia de Ştiinţe a Statelor Unite ale Americii a publicat un raport detaliat cu privire la necesitatea optimizării ştiinţelor criminalistice, a fost acordată o mare atenţie identificării unor modalităţi mai bune de a analiza şi interpreta orice evidenţă colectată în urma unei investigaţii criminalistice. Fie că este vorba despre analiza unor probe fizice de la locul faptei sau de probe testimoniale, acestea trec printr‑un proces predispus inerent la intepretare subiectivă şi erori cognitive neintenţionate. Acest articol porneşte de la premisa conform căreia cunoaşterea principiilor psihologiei validate ştiinţific de către specialiştii în investigaţii penale ar contribui semnificativ la îmbunătăţirea proceselor de decizie şi a practicilor legale. În acest sens, alegem să formulăm o pledoarie care să prezinte, pe de o parte câteva dintre erorile cognitive care apar în interpretarea probelor furnizate de martori, iar, pe de altă parte, să expună trei direcţii de acţiune care ar putea conduce la diminuarea acestei probleme. Cele trei soluţii convergente insistă pe: a) transferul setului de cunoştinţe metodologice cu privire la fiabilitatea/fidelitatea datelor (din domeniul psihologiei) în planul fiabilităţii dovezilor criminalistice (din domeniul investigaţiei penale); b) transferul cunoştinţelor psihologice despre erorile cognitive care pot să apară în interacţiunea investigator‑mator, cu scopul de a coştientiza aceste riscuri; c) transferul informaţiilor referitoare la o serie de intervenţii psihologice concrete care pot reconfigura arhitectura unei investigaţii, astfel încât să fie redusă probabilitatea de apariţie a erorilor cognitive, utilizând proceduri validate ştiinţific relativ uşor de aplicat şi convenabile din punctul de vedere al costurilor implicate.

Cuvinte‑cheie: declaraţiile martorilor, fiabilitatea probelor, proceduri validate ştiinţific, erori cognitive

Referinţe

Attard J. & Bindemann M., Establishing the duration of crimes: An individual differences and eye‐tracking investigation into time estimation, în Applied Cognitive Psychology, 28, 2014, pp. 215‑225, DOI:10.1002/acp.2986, [Online]

Bull R., Cooke C., Hatcher R. & Woodhams J., Criminal Psychology: A Beginner's Guide, Oneworld Publications Limited, 2006

Clifford B. R. & Bull R., The Psychology of Person Identification, Routledge, London, 1978

Gabbert F., Hope L., Fisher R. P. & Jamieson K., Protecting against misleading postevent information with a self‑administered interview, în Applied Cognitive Psychology, 26(4), 2012, pp. 568‑575, https://doi.org/10.1002/acp.2828 , [Online]

Groza G., Psihologie aplicată în procesul penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019

Howitt D., Introduction to forensic and criminal psychology (6th edition), Harlow: Pearson Education, 2018

Lindsay R. C. L., Semmler C., Weber N., Brewer N. & Lindsay M. R., How variations in distance affect eyewitness reports and identification accuracy, în Law and Human Behavior, 32(6), 2008, pp. 526‑535, https://doi.org/10.1007/s10979‑008‑9128‑x , [Online]

Loftus E. F., Planting misinformation in the human mind: a 30‑year investigation of the malleability of memory, în Learning & Memory, 12(4), 2005, pp. 361–366, https://doi.org/10.1101/lm.94705 , [Online]

Loftus E. F., Leading questions and the eyewitness report, în Cognitive Psychology, 7(4), 1975, pp. 560‑572, https://doi.org/10.1016/0010‑0285(75)90023‑7, [Online]

Loftus E. F., When a lie becomes memory's truth: Memory distortion after exposure to misinformation, în Current Directions in Psychological Science, 1(4), 1992, pp. 121‑123, https://doi.org/10.1111/1467‑8721.ep10769035 , [Online]

Loftus E. F. & Palmer J. C., Reconstruction of automobile destruction: An example of the interaction between language and memory, în Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior, 13(5), 1974, pp. 585‑589, https://doi.org/10.1016/S0022‑5371(74)80011‑3, [Online]

Loftus E. F. & Zanni G., Eyewitness testimony: The influence of the wording of a question, în Bulletin of the Psychonomic Society, 5(1), 1975, pp. 86–88, https://doi.org/10.3758/BF03336715 , [Online]

Magnussen S., Wise R. A., Raja A. Q., Safer M. A., Pawlenko N., Stridbeck U., What judges know about eyewitness testimony: A comparison of Norwegian and US judges, în Psychology, în Crime & Law, 14:3, 2008, pp. 177 – 188, http://dx.doi.org/ 10.1080/10683160701580099 , [Online]

National Research Council (U.S.), Strengthening forensic science in the United States: a path forward, National Academies Press, Washington, D.C, 2009

Pansky A., Koriat A. & Goldsmith M., Eyewitness recall and testimony, în N. Brewer & K. D. Williams (eds.), Psychology and Law: An Empirical Perspective, New York: Guilford, 2005, pp. 93–150

Roediger H. L. & McDermott K. B., Creating false memories: Remembering words not presented in lists, în Journal of experimental psychology: Learning, Memory, and Cognition, 21(4), 1995, pp. 803‑ 814, DOI: 10.1037/0278‑7393.21.4.803, [Online]

Ross D. R., Ceci S. J., Dunning, D. & Toglia, M. P., Unconscious transference and mistaken identity: When a witness misidentifies a familiar but innocent person, în Journal of Applied Psychology, 79(6), 1994, pp. 918–930, https://doi.org/10.1037/0021‑9010.79.6.918, [Online]

Shepherd, J. W., Identification after long delays, în S. M. A. Lloyd‑Bostock & B. R. Clifford (eds.), Evaluating Witness Evidence, Chichester Wiley, 1983, pp. 173‑187

Thompson W. B., Eyewitness memory: A field study of viewing angle, pose, and eyewitness age, în Applied Psychology in Criminal Justice, 14(2), 2018, pp. 102–119, DOI: 2019‑27390‑002, [Online]

Turtle J., Lindsay R. C. L. & Wells G. L., Best practice recommendations for eyewitness evidence procedures: New ideas for the oldest way to solve a case, în Canadian Journal of Police and Security Services, 1(1), 2003, pp. 5‑18

Valentine T., Pickering A. & Darling, S., Characteristics of eyewitness identification that predict the outcome of real lineups, în Applied Cognitive Psychology: The Official Journal of the Society for Applied Research in Memory and Cognition, 17(8), 2003, pp. 969‑993, https://doi.org/10.1002/acp.939, [Online]

Van Koppen P. J. & Lochun S. K., Portraying perpetrators; the validity of offender descriptions by witnesses, în Law and Human Behavior, 21(6), 1997, pp. 661‑685, https://doi.org/10.1023/A:1024812831576, [Online]

VandenBos, G. R., APA dictionary of psychology, American Psychological Association, 2007

Wells G. L., Applied eyewitness‑testimony research: System variables and estimator variables, în Journal of Personality and Social Psychology, 36(12), 1978, pp. 1546‑1557, https://doi.org/10.1037/0022‑3514.36.12.1546, [Online]

Wise R. A. & Safer M. A., What US judges know and believe about eyewitness testimony, în Applied Cognitive Psychology: The Official Journal of the Society for Applied Research in Memory and Cognition, 18(4), 2004, pp 427‑443, https://doi.org/10.1002/acp.993, [Online]

Yarmey A. D., The Psychology of Eyewitness Testimony, New York Free Press, 1979

***DNA Exonerations in the United States (n.d.), Innocence Project, [Online]