Rezumat: În materia aplicării legii penale în spaţiu, o primă problemă care trebuie elucidată în vederea determinării principiului aplicabil (care va indica posibilitatea reţinerii incidenţei unei legi penale naţionale în soluţionarea unui raport juridic penal de conflict) este aceea a identificării locului săvârşirii infracţiunii. Potrivit dreptului penal român, cel puţin, dacă în urma determinării acestei chestiuni se stabileşte că locul / spaţiul pe care se poate considera ca fiind comisă o infracţiune este teritoriul unui anumit stat (în cazul nostru – România), atunci legea penală a statutlui respectiv (legea penală română, în ceea ce ne priveşte) va avea aplicare, incidenţa sa fiind guvernată, ca regulă, de principiul teritorialităţii (principiu de bază în materie de aplicare în spaţiu a legii penale române). Dimpotrivă, dacă la interogaţia „unde a fost comisă infracţiunea” / „unde se poate considera ca fiind săvârşită infracţiunea”, locul indicat nu este teritoriul statului în cauză, atunci aceasta este o primă condiţie (de bază) pentru a se debloca potenţiala aplicare a celorlalte principii (adicacente) de aplicare a legii penale respective în spaţiu, după caz: principiul personalităţii, principiul realităţii ori principiul universalităţii. În teoria dreptului penal există mai multe teorii formulate, de-a lungul timpului, cu privire la această problemă: identificarea locului săvârşirii infracţiunii. Dintre acestea, legiuitorul penal român contemporan a optat pentru teoria ubicuităţii, care tinde că confere o deosebit de largă sferă de competenţă pentru aplicarea legii penale române în spaţiu. Desigur, dezvoltarea actuală a tehnologiei informaţiei şi a internetului, reflectată şi în numărul tot mai mare de acte de natură infracţională care se comit / se pot săvârşi online, ridică noi provocări, moderne, aplicării acestei teorii elaborate într-o cu totul altă epocă de dezvoltare a relaţiilor sociale şi a domeniului juridic aferent; în prezentul articol ne propunem să abordăm o parte dintre probleme implicate de adaptarea la noile realităţi informatice / online a teoriei ubicuităţii în materia aplicării în spaţiu a legii penale.

Cuvinte-cheie: Infracţionalitate informatică, internet, drept penal, identificarea locului săvârşirii infracţiunii, teoria ubicuităţii.