Rezumat: Scopul prezeneti lucrări este de a evidenția asimetria dintre dinamica permanentă a stapțiului virtual (lnd în considerare trăsărutile sale particulare și posibile definiții) și procesul lent de dezvoltare și cristalizare a unor reguli speciale ale dreptului international în acest domeniu. Cu toate acestea, lucrarea susține că nu există un decalaj normativ real și va explora rezultatele activității de cercetare a diferitelor organisme și grupuri de experți în acest sens, în special a grupurilor de lucru speciale create în cadrul Națiunilor Unite și NATO. Ca urmare a evoluțiilor legale recente referitoare la spațiul virtual, este general acceptat faptul că dreptul internațional este aplicabil operațiunilor cibernetice, însă nu există deocamdată indicii cu privire la modul în care aceastea se aplică în mod concret. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale dreptului internațional în acest moment. Tehnologia și spațiul virtual sunt, în fapt, supuse unor reglementări limitate ale statelor datorită dezvoltării lor constante și extrem de dinamice. Ciberspațiul este un mediu extrem de explorat și utilizat; iar nevoia normativă a statelor este justificată. Cu toate acestea, nu se poate contesta faptul că regulile apar post factum și, deși pare dificil să se adapteze la situații noi și existente, procesul acesta de adaptare în legătură cu spațiul virtual prezintă un grad mai ridicat de dificultate având în vedere că normele ar trebui să se aplice pentru viitor și, în acest sens, singura certitudine este evoluția continuă a spațiului cibernetic.

Cuvinte-cheie: sursele dreptului internațional; trăsăturile spațiului virtual; jurisdicție; responsabilitate.