romanian english

VALERIUS M. CIUCĂ, Canoane interpretative ....

Rezumat: “Should a tomato, designated by botanists as a fruit, nonetheless be considered a vegetable? Speaking of food and meaning, in a contract that makes the term “sandwich” legally decisive, should a burrito be considered a sandwich, or is it something different?” Textul de mai sus reprezintă (pre)textul ce a ocazionat reflecția-mi de față asupra sensului contextual ca metodă de interpretare în common law, o metodă ce a inspirat și instanțele europene în opera permanentă de hermeneutică juridică și de transpunere, grație translatorilor, în convingătoare forme juridice, purtătoare de autoritate, dar și de prestigiu, prin sapiență și comprehensivitate. Acest (pre)text face parte dintr-o sumă de excerptae pe care le-am utilizat într-un exordium vizând așa-numita Ordinary Meaning Doctrine, cu un veritabil epitom al ei într-o decizie a Curții Supreme a Statelor Unite, din 1893, în cazul Nix versus Hedden[1], și cu fastidioasele explicații teoretice din recentul opus publicat de profesorul Brian G. Slocum de la University of the Pacific, Sacramento, California, în literatura academică din Chicago,[2] surse de neo-etică juridică ce ar putea explica un canon interpretativ din common law, aculturat și în dreptul european, operă a lui Karl N. Llewellyn (marea somitate ilustrând curentul hermeneutic american dominant, legal realism, din secolul trecut de la University of Chicago Law School)[3], și anume: „Principiu: Cuvintele se interpretează în sensul lor obișnuit, mai puțin termenii tehnici sau termenii de specialitate (Ordinary Meaning Doctrine, n.m.). Excepție: Termenii obișnuiți pot primi un înțeles tehnic, iar termenii tehnici pot avea o semnificație obișnuită; ei trebuie interpretați astfel încât să fie în concordanță cu scopul manifest al legii sau astfel încât să asigure efectivitatea legii.”[4]

Cuvinte-cheie: hermeneutică juridică, Ordinary Meaning Doctrine, American common law, termeni de specialitate

[1] Nix versus Hedden, 1893, caz în care instanța supremă americană a decis în mod definitiv că înțelesul obișnuit, tradițional al termenului „tomato” este acela de legumă, și nu acela de fruct, cum fusese desemnat de botaniști. Vezi Willi Evans Galloway, “Are Tomatoes Fruits or Vegetables? Actually, They’re Both. This plant has a very interesting history with the law”, in https://www.goodhousekeeping.com/home/gardening/a20705757/are-tomatoes-legally-a-vegetable (accesat la 01.05.2019): “The Concise Oxford Dictionary of Botany provides two definitions for fruit: Strictly, [it’s] the ripened ovary of a plant and its contents. More loosely, the term is extended to the ripened ovary and seeds together with any structure with which they are combined.” In the same sense, see Caitlin Dewey, “The obscure Supreme Court case that decided tomatoes are vegetables”, in The Washington Post, October 18, 2017: “When one Manhattan wholesaler — John Nix & Co., owned by John Nix and his four sons — got hit with the tariff on a shipment of Caribbean tomatoes, he disputed the tax on the grounds that tomatoes were not technically vegetables. / The case, filed in 1887, made its way to the Supreme Court in 1893. There, the court disagreed with the Nixes, ruling that people neither prepare nor eat tomatoes like fruits – and that they should be taxed accordingly./“Botanically speaking, tomatoes are the fruit of a vine, just as are cucumbers, squashes, beans, and peas”, wrote Justice Horace Gray in his 1893 opinion. “But in the common language of the people, whether sellers or consumers of provisions, all these are vegetables.” https://www.washingtonpost.com/news/wonk/wp/2017/10/18/the-obscure-supreme-court-case-that-decided-tomatoes-are-vegetables/?noredirect=on&utm_term=.a0ab5f87dfe8, accesat la 01.05.2019.

[2] Brian G. Slocum, Ordinary Meaning. A Theory of the Most Fundamental Principle of Legal Interpretation, University of Chicago Press, 2015, pp. 1-2: “To take an extremely accessible example, consider a statute providing for tariffs that distinguishes between vegetables and fruit. Should a tomato, designated by botanists as a fruit, nonetheless be considered a vegetable? Speaking of food and meaning, in a contract that makes the term “sandwich” legally decisive, should a burrito be considered a sandwich, or is it something different?/In each of the above examples, the court considered the answer to the interpretive question to be one determined by general principles of language usage that apply equally outside the law. Such cases are not exceptional but rather are illustrative of the judicial commitment to interpreting language in legal texts according to its ordinary meaning. For instance, in its (in)famous decision, District of Columbia v. Heller, which determined whether the Second Amendment to the United States Constitution confers an individual right to keep and bear arms, the US Supreme Court stated that, “in interpreting this text, we are guided by the principle that “the Constitution was written to be understood by the voters; its words and phrases were used in their normal and ordinary as distinguished from technical meaning.” Normal meaning may of course include an idiomatic meaning, but it excludes secret or technical meanings that would not have been known to ordinary citizens in the founding generation.”

[3] Karl N. Llewellyn, Remarci asupra teoriei deciziilor în apel și a regulilor sau canoanelor conform cărora sunt interpretate legile, fragment în Vanderbilt Law Review, vol. 3/1950, pp. 401-406. Mulțumesc pe această cale, și în acest cadru, nu doar în lecțiunile-mi de drept privat comparat, reputatului prof. dr. Valentin Constantin, de la Universitatea de Vest din Timișoara, care, cu amabilitate și prietenie, ne-a permis reproducerea integrală a articolului lui Llewellyn, așa cum a fost tradus și integrat în volumul Doctrină și jurisprudență internațională, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2004, pp. 171-177 și reprodus în Valerius M. Ciucă, Lecții de drept privat comparat, Vol. 1, Editura Fundației Academice Axis, Iași, 2005, pp. 274-275.

[4] Valerius M. Ciucă, Lecții de drept privat comparat, Vol. 1, Ediția a II-a, în curs de reeditare, Editura Fundației Academice Axis, Iași, 2005, pp. 274-275.


Facultatea de Drept
.

B-dul Carol I nr. 11, cod 700506, IAŞI
Secretariat cursuri IF:
+40 232 201058
+40 232 201158
Fax: +40 232 201858
Secretariat cursuri IFR:
+40 232 201272
Fax: +40 232 201872


Copyright Facultatea de Drept, IAŞI , 2022
Server-ul a generat răspunsul în 0.1116 sec.
292087348