Rezumat:Comercializarea corpului uman, a unor părţi din acesta sau a unor „produse” ale corpului uman reprezintă, în prezent, practici obişnuite. Utilizarea corpului uman în scop comercial nu este nouă. Ceea ce diferă faţă de trecut este intervenţia unui nou factor, Internetul, care facilitează exercitarea acestui comerţ. Internetul asigură o piaţă mondială pentru comercializarea de celule şi ţesuturi umane, de organe, de păr, de lapte matern, de spermă, de ovule, de mame surogat. În prezenta lucrare este analizată doar o infimă parte a acestui tip de comerţ internaţional, care se con­centrează pe ideea mercantilizării corpului uman şi a „produselor” acestuia, fiind abordate doar contractele având ca obiect celule umane de reproducere (spermă şi ovule). Sunt prezentate, mai întâi, normele internaţionale şi naţionale aplicabile în materie, problema caracterului (in)alienabil al celulelor de repro­ducere, pentru ca în final să fie analizată succint piaţa de celule de reproducere pentru persoanele de cetă­ţenie română şi regulile cărora trebuie să se supună acestea.

Cuvinte-cheie: comercializarea fiinţei umane; contracte internaţionale cu celule umane de reproducere.