Rezumat: Realitatea arată că persoanele își petrec o foarte mare parte din timp la locul de muncă sau în legătură cu activitatea profesională și dezvoltă cea mai mare parte a relațiilor sociale în acest cadrul profesional, apărând inerente interferențe cu viața privată. Pe de altă parte, creșterea competiției în piață a condus angajatorii în a fi mai atenți cu privire la conduita, fidelitatea angajaților și protejarea informațiilor nepublice. Astfel, se conturează un conflict între dreptul angajatului la protecția secretului corespondenței private desfășurate în raporturile de muncă și interesul legitim al angajatorului în a asigura buna funcționare a organizației. Prezenta lucrare urmărește să analizeze nivelul de protecție acordat de către legiuitorul român corespondenței private a angajatului, având în vedere ultimele evoluții ale jurisprudenței CEDO și punând accentul pe mijloacele de protecție de drept penal. Lucrarea va evidența criteriile pe care juriștii trebuie să le aibă în vedere în analiza elementelor constitutive ale infracțiunii, făcând trimitere și la categoriile de angajați care, prin natura activității, justifică a suporta un grad mai ridicat de intruziune.

Cuvinte-cheie: angajat, corespondență, viață privată, drept penal, angajator.