Rezumat: Articolul 234 din Tratatul Comunității Europene a fost folosit ca un mijloc de a dezvolta sub-structuri ale ordinii judiciare comunitare. Procedura chestiunii prejudiciabile conferă un rol important instanțelor naționale, în special în cazul în care protecția jurisdicțională directă și imediată a anumitor persoane este în cauză, excluzând toată puterea discreționară a statului împotriva interesului acestei protecții. Prin urmare, s-a decis că, în caz de complexitate a unor situații într-o anumită stare, natura juridică a unor dispoziții comunitare direct aplicabile, nu ar trebui să fie modificată, deoarece, după cum dispozițiile conferă părților unele drepturi care trebuie să fie protejate de către jurisdicțiilor naționale, acestea din urmă sunt menite a asigura protecția acestor drepturi, ceea ce înseamnă că atributul de ordinul judiciar al fiecărui stat membru să desemneze jurisdicția competentă și, prin urmare, să califice aceste drepturi în conformitate cu criteriile de drept intern. Mecanismul chestiunii prejudiciabile trasează o cale de colaborare între judecătorului național învestit cu clarificarea litigiilor și Curtea de Justiție, care are obligația de uniformă și autentică aplicare a dreptului comunitar, interpretare care se impune datorită faptului că legislația comunitară este superioară legislației naționale a statelor membre, mai degrabă decât din rangul superior al interpretului. Prin procedura chestiunii prejudiciabile, Curtea Europeană de Justiție a ajuns la o viziune panoramică asupra Comunității, viziune care duce la o cunoaștere detaliată a practicii de calitatea de judecător comunitar de către instanțele naționale.

Cuvinte-cheie: chestiune prejudicială, instanță națională, instanță comunitară.