Rezumat: Dezvoltarea Uniunea Europeană este intrinsec legată de consolidarea protecției drepturilor omului în ordinea juridică a Uniunii, astfel încât aceste două procese se intercondiționează, recunoscând  necesitatea unui nou sistem juridic. Uniunea nu a fost niciodată învestită în mod oficial cu o competență generală în ceea ce privește drepturile fundamentale. Prin introducerea unor dispoziții care permit Uniunii să adere la actul convențional trebuie să fie rezolvate unele dificultăți tehnice: dificultățile legate de natura specifică a ordinii juridice comunitare, dificultățile ce decurg din repartizarea competențelor între Uniune și statele membre, și, în final dificultățile care rezultă din structura instituțională a Convenției. Niciuna din aceste dificultăți nu este insurmontabila întrucât este avută în vedere modalitatea de a raționa aplicabilă în cadrul celor două sisteme juridice europene care vor fi unificate. Introducerea în Tratatul constituțional a unei clauze care să permită aderarea este completată de integrarea în cadrul aceluiasi act normativ a Cartei drepturilor fundamentale,  "cele două măsuri determinând apariția unei situații similare cu cea existentă în sistemele juridice ale statelor membre în cadrul cărora deși Constituțiile protejează drepturile fundamentale, instanța de la Strasbourg exercită un control extern în domeniul drepturilor omului ". Modificările normative esențiale întreprinse de cele două organizații sunt precum urmează: în Uniunea Europeană, adoptarea articolului 6 din Tratatul constituțional și adăugarea unui protocol la Tratatul privind articolul 6; în cadrul Consiliului Europei, semnarea Protocolul nr 14 de modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Această procedură inițiată în paralel în Uniunea Europeană și Consiliul Europei cu privire la problema aderării Uniunii la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și care se extinde într-un fel deja dincolo de reflecții comune privind reforma celor două sisteme judiciare, demonstrează, dincolo provocările juridice și tehnice ale punerii în aplicare a unei unificări normative și instituționale, o convergență a preocupărilor și aspirațiilor de consolidare a unei ordini publice europene bazată pe valori precum drepturile omului, democrația și statul de drept.

Cuvinte cheie: Uniunea Europeană, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sistemele judiciare